Arianz, localitatea natală a sfântului Grigorie Teologul - PAROHIA VARESE

Du-te la conținut

Meniul principal :

Arianz, localitatea natală a sfântului Grigorie Teologul

 
 

Arianz, localitatea natală a sfântului Grigorie Teologul

BY PR.NICOLAE BUDUI · PUBLISHED 25TH IANUARIE 2019


Arianz, localitatea natală a sfântului Grigorie Teologul, astăzi se numește Güzelyurt. În decursul timpului localitatea a mai purtat și numele de Gelvere, până în 1922 când populația creștină bizantină a fost transmutată în Kavala și Tesalonic. Güzelyurt face parte din provincia Aksaray, (Capadocia inferioară) din centrul Anatoliei, Turcia.

Güzelyurt este o zonă cu o frumuseţe naturală ce inspiră pe fiecare om la contemplarea, aflarea și iubirea lui Dumnezeu. Dacă sunt întrebați despre Sfântul Grigorie Teologul, (kilise Aziz Grigorios Nazianzos), cetățenii turci din Güzelyurt îndrumă pe fiecare turist la biserica geamie (Kilise Camii), despre care un istoric local mărturisea, că, deși a fost refăcută de mai multe ori până în prezent, biserica s-a păstrat pe locul original unde a fost construită de creștini la sfârșitul secolului al IV lea, pe locul unde a trăit retras ultimii ani pământești Sfântul Grigorie Teologul. Nazianzul a fost zona aflată la aproximativ 10-12 km de Arianz, pe drumul vechi spre Aksaray.

Cezareea Capadociei Sfântului Vasile cel Mare astăzi este Kayseri, iar Nysa, unde a fost episcopia Sfântului Grigorie de Nisa astăzi este Nevșehir. Capadocia ne împărtășește peste timp lumina harică cerească a Stâlpilor Ortodoxiei noastre.

Troparul Sf. Grigorie Teologul:

Fluierul cel păstoresc al Teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile Duhului, ți s-au adăugat şi frumuseţile Cuvântului. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu, părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul:

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, încurcăturile ritorilor dezlegând, mărite, ai împodobit Biserica cu veşmântul Ortodoxiei, cel ţesut de sus; pe care şi purtându-l, strigă împreună cu noi, fiii tăi: bucură-te, părinte, mintea cea preaînaltă a Teologiei.

Marele Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, a trăit pe vremea împărăţiei lui Valens şi a lui Teodosie cel Mare. Patria lui pământească a fost Capadochia Secunda, iar patria cerească, Ierusalimul cel de sus. Părinţii lui erau de neam bun şi drepţi: Grigorie şi Nona, care mai înainte, din lipsă de cunoştinţă se închinau idolilor. După ce au născut pe marele Grigorie, părinţii lui au fost renăscuţi, primind Botezul prin apă şi prin Duh, şi tatăl sfântului a ajuns îndrumător adevărat şi arhiereu al cetăţii Nazianz. Grigorie a străbătut toată învăţătura ştiinţei ca nimeni altul, ascultând pe cei mai vestiţi dascăli ai timpului său, în Cezareea şi Atena. Filozofii din Atena au căutat să-l oprească la ei, ca dascăl de filozofie, dar Grigorie, care singur spune că el împreună cu sfântul Vasile nu cunoşteau decât două căi în Atena: a şcolii şi a bisericii, nu s-a amăgit de slava păgână a filozofiei, ci s-a întors la tatăl său Grigorie, care era episcop bătrân în Nazianz. A vieţuit câţiva ani în pustiu, frământând în mintea lui întrebările cele mari ale învăţăturii creştine, sufleteşte îmbrăcat în strălucirea ortodoxă. A fost preot în Nazianz, a îmbrăcat în strălucire ortodoxă amvonul bisericuţei Sfânta Anastasia din Constantinopol, pe când ereticii arieni erau puternici în cetate. A ajuns patriarh şi întâistătător al soborului al doilea de la Constantinopol, din anul 381. Dar când era pe culmea faimei lumeşti, Grigorie, care iubea liniştea şi gândirea la cele înalte, a părăsit cetatea şi scaunul patriarhal şi s-a aşezat în satul Arianz din Capadochia, unde mai apoi, în linişte, a trecut către Domnul. Vestite sunt scrierile lui, mai ales cele cinci cuvântări teologice, în care lămureşte taina cea adâncă a Sfintei Treimi.

Mişcătoare sunt cuvintele la îngroparea lui Vasile cel Mare, a tatălui său Grigorie, a fratelui său Chesarie, a surorii sale Gorgonia. A scris multe scrieri; a scris versuri şi a întocmit Filocalia împreună cu sfântul Vasile. Pentru gândirea lui adâncă, biserica l-a numit cuvântător de Dumnezeu. Şi era sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, la stat, om de mijloc; cu faţa galbenă, dar veselă; cu nările late, cu sprâncenele drepte; căutătura blândă, cu ochiul drept mai mâhnit căci avea un semn de lovitură pe pleoapă. Barba lui nu era lungă, dar destul de deasă şi cam galbenă pe margine; cu părul alb, pleşuv. Moaştele lui au fost aduse din Nazianzul Capadociei, în biserica Sfinţilor Apostoli, de iubitorul de Hristos şi preacucernicul împărat Constantin Porfirogenetul.

(Pr. Silviu State – Varese, Italia)

 
 
 
Cerca
Facebook Like Email Facebook Google+ Twitter Box
Înapoi la cuprins | Înapoi la meniul principal