Explicarea Sfintei Liturghii – Antifonul III (Fericirile)
Explicarea Sfintei Liturghii – Antifonul III (Fericirile)


· PUBLISHED 2ND APRILIE 2019
Antifonul al treilea este ca o întâmpinare a lui Hristos, Care Se apropie și Se arată; tocmai de aceea este așezat și se cântă înainte de ieșirea și intrarea cu Sfânta Evanghelie, prin care este închipuit Hristos.1Rugăciunea preotului pentru acest antifon, ne arată că rugăciunile Sfintei Liturghii, inclusiv cele rostite de preot în taină, toate sunt rugăciuni obștești2, rugăciuni ale tuturor și pentru toți participanții la slujbă, rugăciuni „împreună-
Preotul se roagă Mântuitorului Iisus Hristos, Cel ce a făgăduit că unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, va fi și El în mijlocul lor (Matei 18, 20; 28,20), să împlinească cererile cele de folos ale credincioșilor Săi, dăruindu-
După acest ecfonis, la strană, credincioșii cântă Fericirile. La praznicele împărătești și la sărbătorile sfinților se cântă troparele. La unele biserici, și mai ales la cele închinate Maicii Domnului, credincioșii obișnuiesc să cânte „Apărătoare Doamnă”. Rânduiala liturgică generală pentru antifonul al treilea, prevede cântarea Fericirilor îndreptându-
La cântarea antifonului, textul Fericirilor este precedat de strigarea de pocăință a tâlharului de pe cruce care prin pocăință a primit mântuirea: Întru-
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor.
Feriţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că acei fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Bucuraţi-
La fiecare Sfântă Liturghie, antifonul al treilea redă cele nouă fericiri ce cuprind virtuţile pe care trebuie să le aibă creştinul doritor de Dumnezeu, doritor de Împărăţia lui Dumnezeu.
„Le vom analiza în continuare:“Fericiţi cei săraci cu duhul”. S-
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune limpede care este înţelesul adevărat al acestei „fericiri”: cei săraci cu duhul sunt oamenii modeşti, oamenii care se smeresc de bună voie, oamenii plini de bun simţ, oamenii care leapădă orgoliul. Un om mândru, un om orgolios n-
“Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Nu este vorba aici de plânsul care urmează unei pedepse primită pe dreptate, nici de necazul sau de suferinţa ce ne-
Sfântul Apostol Pavel, în a doua Epistolă către Corinteni, în capitolul 7, versetul 10, zice aşa: „Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, iar întristarea lumii aduce moarte”. Întristarea după Dumnezeu este întristarea pentru păcate, care ne dă un impuls spre a nu le mai face, înspre a fi buni.
“Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul”. Deocamdată, privind atent istoria omenirii, s-
“Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura”. Pe pământ nu există dreptate absolută. Oamenii se străduiesc, uneori, să facă dreptate. Însă dreptatea pe care o fac ei este relativă. De multe ori, însă, voit fac strâmbătate. Încalcă dreptatea. Şi atunci, unde este dreptatea celor ce plâng, celor ce suferă, dreptatea celor neîndreptăţiţi? Hristos este dreptatea celor neîndreptăţiţi!
“Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”. Milostenia este o virtute importantă pentru creştini. Tot în Evanghelia după Matei, în capitolul XXV, atunci când ne este relatată a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, Învierea morţilor şi Judecata, ni se spune clar: criteriul după care Dumnezeu ne va judeca sunt faptele milei sufleteşti şi ale milei trupeşti. „Flămând am fost şi mi-
“Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Orice creştin doreşte să-
“Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Cei ce s-
“Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Foarte mulţi oameni sunt irascibili. Este o binecuvântare prezenţa unui om făcător de pace. Întro lume războinică, un om făcător de pace este binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru un adevărat creştin este caracteristic acest mod de-
“Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor”. Fericiţi cei ce sunt prigoniţi pentru faptele lor bune; fericiţi cei prigoniţi pentru credinţa lor; fericiţi cei prigoniţi pentru viaţa lor sfântă.
“Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind din pricina Mea. Bucuraţi-
Acum a venit libertatea totală şi s-
Ultima Fericire are şi o continuare: „Bucuraţi-
„Bucuria şi veselia” sunt stări diferite, care se completează şi care sunt răsplata lui Dumnezeu pentru cei care cred şi suferă pentru El. Cuvântul „veseliţi-
“Plata multă în ceruri” este promisă pentru toate virtuţile despre care s-
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea cerurilor, mărturisi-
Deci, învăţăm din a noua Fericire că desăvârşirea personală este rodul comuniunii cu Domnul Iisus Hristos şi se face cunoscută prin fapte săvârşite pentru aproapele, care implică uneori jertfe dureroase. Mai mult decât atât, se află în noi darul de a suferi în această lume pentru Hristos Domnul şi pentru Evanghelia Sa. Bucuria va fi deplină dacă viaţa şi jertfa noastră sunt săvârşire cu credinţă, dragoste şi nădejde.
Fericirile sunt îndemnurile Mântuitorului Hristos în a fi blânzi, drepţi, milostivi, curaţi la inimă, cu gânduri bune, făcători de pace şi linişte, pregătiţi pentru jertfă, fapte şi atitudini necesare pentru a ne numi cu adevărat ucenicii Lui şi pentru a dobândi viaţa veşnică.
După rostirea Fericirilor, Mântuitorul Hristos spune ucenicilor şi urmaşilor Săi: „Voi sunteţi sarea pământului” (Matei 5, 13); „Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5, 14), adică cei care împlinesc cuvintele şi îndemnurile Lui, devenid mărturisitori în lume, vor fi „prietenii Lui”, locuitorii împărăţiei lui Dumnezeu.
Între cele nouă Fericiri este o strânsă legătură. Ele reprezintă sfinţirea vieţii noastre, ca rod al credinţei, dragostei şi jertfelniciei întru Hristos. Împărăţia lui Dumnezeu apare drept semnul de împăcare dintre om şi Dumnezeu, darul făcut omului în vederea mântuirii sale. Fericirile au drept scop să arate în primul rând ucenicilor şi nouă calea care duce la împărăţie. Iar fericirea făgăduită trebuie înţeleasă în sens spiritual.
Virtuţile creştine pot fi împlinite în mod liber, în funcţie de mersul vieţii noastre, şi nu în ordinea prezentată de Domnul Hristos. Deoarece într-
Ascultarea sau citirea şi punerea în faptă a Fericirilor reprezintă pentru fiecare creştin un mod de viaţă, un mod creştin autentic de a trăi într-
În timpul antifonului, pe fondul cântării celei de a noua fericiri, este arătată poporului Sfânta Evanghelie – Vestea cea bună, ca semn al lui Hristos – Cuvântul întrupat, prezent în mijlocul nostru, în biserică. Melodia este una potrivită acestui moment din Liturghie, iar linia melodică indică accentul pus pe virtuţile creştine ce trebuie împlinite. E un urcuş spre bucuria şi veselia duhovnicească, dobândite după parcurgerea vieţii creştine de pe pământ7.
La Antifonul a treilea sunt cântate Fericirile, adevărate percepte ale Legii celei Noi, pentru că la Vohodul Mic, trăim bucuria vederii și a prezenței Mântuitorului Iisus Hristos, prin certitudinea că ieșirea cu Sfânta Evanghelie prefigurează ieşirea Fiului lui Dumnezeu la propovăduirea și dezvăluirea adevărurilor dumnezeiești necesare mântuirii neamului omenesc.
Preotul Silviu State
Surse:
1). Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, Editura Arhiepiscopia Bucureștilor, 1989, p.28;
2). Pr. Prof. Florin BOTEZAN, Explicarea Sfintei Liturghii, p.50; Sursa:ftp://188.138.185. 83/Biblioteca/_Colectie_RO/Liturgica/Florin%20Botezan%20-
3). Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p.139-
4). Preot Ilarion V. Felea, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Suceava, 2012,, p.109;
5). Sfântul Simeon Noul Teolog, Întâia cuvântare morală, Filocalia 6, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1977, p.157;
6). IPS Andrei Andreicuț, Morala Împărăției. Întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, Editura Renașterea, Cluj, 2011, p.16-
7). Cuvântul Preasfințitului Emilian Lovișteanul despre Fericiri https://doxologia.ro/viata-