Meniul principal :
Explicarea Sfintei Liturghii – Înțelepciune, drepți! Să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
PUBLISHED 2ND FEBRUARIE 2019
În timpurile primare, când se săvârșea Sfânta Liturghie, exista rânduiala și regula ca la citirile din Sfânta Evanghelie, creștinii să stea în picioare. Slujitorii și poporul cu multă liniște și evlavie ascultau pericopa din Sfânta Evanghelie, îndemnul Drepți are însă o importanță adâncă și este a doua oară când se rostește (prima data la Vohodul Mic când preotul ridică Evanghelia cruciș și zice Înțelepciune, Drepți!)
Slujitorul face semnul crucii și binecuvântează zicând Pace tuturor. Poporul: Și Duhului Tău. Suntem îndemnați să fim drepți trupește și sufletește atunci când ascultăm Sfânta Evanghelie dar și cu pace în suflet așa cum preotul și poporul își urează unii altora. Sfântul Isidor Elipsiotul ne spune că Pace tuturor este binecuvântarea autentică a lui Hristos. De ce? Pentru că este ultima arătare a Iui Hristos în lume (Sfântul Isidor Pelusiotul, Epistola 822, P.G. 78, 265 C). Când S-
În Sinaxarul noilor martiri, al Sfântului Nicodim Aghioritul, ni se consemnează întâmplarea cu Ahmed care, intrând în biserică, la binecuvântarea preotului, a văzut ieșind din degetele acestuia raze de lumină, care se îndreptau către inimile credincioșilor. Aceasta este minunea binecuvântării. (Sfântul Nicodim Aghioritul, Sinaxarul neo-
Înainte să înceapă citirea cu atenție a pericopei evanghelice, se vestește Evanghelistul. Preotul zice: din Sfânta Evanghelie de la Matei, sau de la Marcu, sau de la Luca, sau de la Ioan, citire.
Oricine ar fi Evanghelistul, un lucru este sigur: Evanghelia vestește toate câte a spus și a făcut Domnul nostru Iisus Hristos, adică: minuni, învățături, legi și porunci; de asemenea și toate câte a suferit: Patimile înspăimântătoare, Răstignirea, Moartea, mormântul, Învierea, deci viața Lui pe pământ, de la Buna Vestire și Naștere în orașul Betleem, până la Înălțare.
Dar, Evanghelia nu este doar descrierea unor evenimente istorice despre Iisus Hristos, nu ne amintește doar de fapte trecute, ci ne orientează, în același timp, către împărăția Cerurilor! Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că: „acestea s-
„Deveniți cetățeni ai cerului încă de acum, înainte să vă apuce moartea”, acesta este mesajul citirii pericopei evanghelice la Sfânta Jertfa, acest lucru ne spune preotul. Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelie și Sfântul Potir constituie Sfânta Euharistie. Atât noi preoții cât și voi credincioșii, putem vedea Sfânta Evanghelie și Sfântul Potir pe Sfânta Masă.
În prima parte, introductivă, a Sfintei Liturghii, până la rugăciunea catehumenilor, Sfânta Evanghelie ocupă un loc central, după citirea pericopei evanghelice însă, aceasta se așează într-
După închinare, Sfânta Evanghelie se așează în pronaos sau în alt loc pentru închinare, în partea din spate a naosului, pentru ca s-
Primul – este ca acei creștini care intră în biserică, în timp ce se citește Evanghelia, să se oprească în pronaos. Este un moment deosebit al slujbei ortodoxe și toți rămân nemișcați.
De asemenea, rămânem nemișcați și nu forfotim în Biserică, atunci când se citesc cei șase Psalmi la Utrenie, dimineață. Timpul acesta reprezintă vremea cât va dura a doua venire: „o clipeală de ochi”. (Când vine Parusia se desființează timpul și începe judecata lui Dumnezeu…, Hristoase mântuiește-
Al doilea obicei: când se citește Sfânta Evanghelie dintre Sfintele Uși, multe mame cu copii lor – în special la sate – se apropie și îngenunchează (sub analog), așteaptă cuvântul lui Dumnezeu care cade peste ei, îi acoperă și îi spală cu puterea cea vie, care iese din el „și-
Evanghelia de dimineață se citește din Sfântul Altar, din partea dreapta a Sfintei Mese pentru că textul de la Utrenie, se referă la evenimentul Învierii. Preotul închipuie acum pe îngerul de la mormânt (în cazul de față Sfânta Masă) care a vestit femeilor purtătoare de mir Învierea. Veșmintele lui sunt albe precum ale îngerului: „și era înfățișarea lui ca fulgerul și îmbrăcămintea albă ca zăpada”(Matei 28,3). (Obligația îmbrăcării veșmintelor albe este poruncă în codicii vechi ai primelor veacuri cu fundament scripturistic).
Slujitorul stă în partea dreaptă a Sfintei Mese pentru că Evanghelia sfântului Marcu ne spune că atunci când mironosițele au intrat în mormântul gol „au văzut un tânăr așezat în partea dreaptă, înfășurat în veșmânt alb și s-
El merge în mijlocul bisericii cu Evanghelia pentru a fi sărutată credincioșii. Și să se închine Domnului care după Înviere a intrat prin ușile încuiate (Ioan 20,19) și a venit în mijlocul ucenicilor, în Sionul Sfânt, și a primit închinăciunea lor.
Odată, un monah era arhondar la o mănăstire din Sfântul Munte (arhondarul este cel care se îngrijește de străini, pregătește paturile, oferă gustare și băutură. Slujirea este obositoare, în special la Sfântul Munte, unde în fiecare zi sunt foarte mulți închinători). Acesta obosise tare în ascultarea pe care o făcea continuu de cinci ani și a cerut egumenului să-
Dacă Arhanghelul a fericit Scriptura lui Dumnezeu și învățătura ei cea Sfântă, diavolul se străduiește prin gânduri să destrame mintea noastră, să semene zâzania, să distrugă bogăția duhovnicească a Evangheliei ce ține viu cuvântul lui Dumnezeu în noi.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că auzirea cuvântului lui Dumnezeu ne poartă spre Împărăția Cerurilor. Evanghelistul pe care-
Citirea din Evanghelie este Paradisul de unde izvorăște Sfântul Duh cu zeci de mii de râuri ale căror valuri nu sunt valuri de apă ci harismele Duhului însuși. Acest izvor se împarte fiecărui suflet, fără să se împuțineze și să dispară, se oferă desăvârșit tuturor și fiecăruia în parte (Sfântul Ioan Hrisostom „Comentariu la Evanghelia Sfântului Matei” Omilia I, EPE 9,47-
Hristos, în mod deplin, intră în fiecare suflet. Cuvintele Lui din Evanghelie și, prin extensie, din Sfânta Scriptură, dobândesc „substanță” în anumite suflete deosebite, și devin uneori hrana care satură, alteori se schimbă în lumina care limpezește mintea și o deschide pentru primirea sensurilor dumnezeiești. Atunci înțelesurile dobândesc alte dimensiuni, care conduc la veșnicie. Harismele treimice ale Duhului Sfânt sunt atât de numeroase, încât insistăm nu numai pe valoarea și necesitatea ascultării pericopei evanghelice cu evlavie sporită dar și pe studierea acasă a Noului Testament, a Psaltirii, a Profeților și a Sfintei Scripturi, în general. Mesajul minunat din Sfânta Evanghelie este Hristos, Vestea cea Bună a mântuirii.
Sfântul Ioan Gură de Aur se întreba: „Ce lucru poate fi comparat cu Evanghelia? Dumnezeu este pe pământ, omul în cer, toate s-
Textul evanghelic este izvorul de viață care ni s-
Creștinii nu trebuie să vină la Sfânta Liturghie după citirea Evangheliei, conform îndreptarului vechi al Bisericii. Desigur, există pricini binecuvântate precum: distanța mare, pruncii, vremea friguroasă în multe rânduri, dar să ne silim în efortul nostru și Dumnezeu ne va ajuta. Sunt câțiva, din fericire puțini, care pleacă din timpul Sfintei Liturghii și conform Canoanelor Bisericii care sunt foarte dure, ei trebuie afurisiți: „Ca cei care provoacă dezordine și disprețuiesc Preacuratele Taine” (Alivizatu Amilka, „Sfintele Canoane”, Canonul V, Atena 1923, pag.11).
Să nu ne mâhnim când nu înțelegem nimic, căci cum vom pricepe având în noi atâta neorânduială și confuzie? Cum vom vedea când inima noastră este stăpânită de atâta întuneric? Patimile noastre, egoismul, mândria, cugetarea după trup, mintea neluminată și credința puțină, acedia, lenea, mânia, împietrirea, iubirea de averi, nemilostivirea, răutate a și atâtea altele, întunecă mintea și inima noastră.
Creștinii primelor veacuri iubeau mult cercetarea Sfintelor Scripturi, pe când noi, preoții duhovnici de astăzi, suntem foarte mulțumiți dacă reușim să smulgem chiar și o promisiune comodă de la cei care se spovedesc, că vor cugeta la patru-
În 1960 eram diacon la Mitropolia din Tesalonic și am mers la o librărie religioasă ca să iau o carte. înăuntru l-
– O cumperi ca s-
Puțin timp am rămas fără glas, de uimire. Apoi, părintele Leonida a binecuvântat acel suflet fericit și i-
Personal, am primit o lecție și cred că acest suflet sfințit va judeca pe mulți dintre noi, clerici și laici, pentru nepăsarea și indiferența pe care o arătăm față de studiul Sfintei Scripturi, ignorând porunca lui Dumnezeu care ne spune: „La legea Lui va cugeta ziua și noaptea” (Psalmul1,2). Cercetați Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine” (Ioan 5,39).
Evanghelia ne îndrumă la buna înțelegere a lucrării poruncilor, la vederea duhovnicească curată a Sfintei Treimi, a teandriei (divino-
Sfântul Ioan Damaschin aseamănă Sfânta Scriptură cu Raiul, adică grădina ce are poartă, și zice: „Să batem la ușa Raiului minunat al Sfintelor Scripturi, cel cu bună mireasmă, cel mai dulce și mai fericit, care atinge inima noastră când este întristată, o mângâie când este tulburată, o îmblânzește și o înalță”. „Sfânta Scriptură, prin cercetarea ei, ne ridică gândul la înălțimea Porumbelului dumnezeiesc și ne duce pe aripi de argint la Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, care domnește peste împărăția Cerurilor, la moștenitorul Stăpânului viei celei înțelegătoare”. Sfântul continuă: „Să nu batem însă la poarta Sfintei Scripturi cu indiferență, săvârșind ceva forțat sau împovărător, ci cu multă stăruință și răbdare, să nu deznădăjduim, pentru că numai așa ni se va deschide ușa împărăției lui Dumnezeu”.
Când citim Evanghelia și nu înțelegem textul să nu ne prindă deznădejdea, ci să continuăm cercetarea ei și, la un moment dat, Dumnezeu poate ne va da luminarea și răspunsul.
Să întrebăm deci pe părinți prin scrierile lor, care explică Sfânta Scriptură, apoi Biserica și pe duhovnici, cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă: „Cere să înveți de la părintele tău și acesta îți va vesti adevărul” (Sfântul Ioan Damaschin „Expunere exactă”, op. cit., pag. 397) Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune următoarele: „Hristos a numit în mod fericit pe Sfânta Scriptură, drept ușă, pentru că aceasta ne îndrumă și ne apropie de Dumnezeu, ne modelează firea și ne îmblânzește, ne face oițe și ne păzește de vrăjmași. Poarta este sigură; închide intrarea ereticilor și a înșelătorilor, ne oferă certitudine și ne dă învățătura adevărată, nu ne lasă să trăim în minciună și în amăgire. Exemplele Drepților care au suferit atâtea încercări și au reușit să le depășească nu sunt puțin e în Sfânta Scriptură.
Povestirile sfinților cu feluritele lor pătimiri, ne dăruiesc putere și ne întăresc credința. Sfinții martiri au fost primii următori ai patimilor lui Hristos și apoi ai Drepților și ai sfinților credinței noastre. De aceea, și sfântul Pavel a folosit mijlocul acesta ca să mângâie pe anumiți creștini. Când a scris Epistola către Evrei, a dat ca exemple de răbdare, tărie și credință pe profetul Daniil și cei trei tineri, pe profetul Ilie, Elisei și atâția alții. Și Sfântul Ioan Gură de Aur încheie: „Făcându-
Toate câte ne-
Preot Silviu State (Varese)
Sursa: Protopresbiter Ștefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, Editura Bizantină, București, 2005, pp. 134-