La Constantinopol pe urmele martirajului Sfinților Brâncoveni - PAROHIA VARESE

La Constantinopol pe urmele martirajului Sfinților Brâncoveni

    Martirajul Sfinților Brâncoveni a avut loc în cartierul Eminönü din metropola turcă Istanbul. Numele de astăzi al cartierului Eminönü (în fața justiției), reflectă rolul acestei zone pentru cetate, deoarece acolo se aflau instanțele otomane fiscale, birourile vamale pentru vasele acostate la docuri, ienicerii și gardienii, oameni de bază ai sultanului. Eminönü a fost poarta maritimă a cetății destinată comerțului, dar a fost și locul public, unde se aduceau la îndeplinire hotărârile instanțelor otomane. În acest cartier cu străzi înguste, se găseau mulți comercianți străini și unele reședințe ale marilor puteri. De la Palatul Topkapı,  până pe malul mării în Eminönü, unde astazi este mahalaua Sırkeçi şi se află gara, în perioada otomană era celebra grădină a sarayului din care a mai rămas parcul Gülhane. Sultanul Ahmet al III lea, la 15 august 1714, a folosit pavilionul de la mare Yalı Köșkü, la martirajul Sfinților Martiri Brâncoveni, pentru că era vorba de Domnitorul Țării Românești, iar locul era cunoscut de capuchehaiele vremii – atașații de la curțile europene.

    În Eminönü, între clădirile din apropierea conacului și-a pieței din jur, în vremea respectivă se afla și Ceauș-Emini, închisoarea femeilor unde a fost închisă Domnița Bălașa, fiica lui Brâncoveanu, despre care cronicile spun că ar fi văzut martirajul tatălui, al fraților și al cumnatului ei. În acelaș cartier probabil că a fost și Bașbaclînculi, executorul debitorilor sultanului unde fusese reținut Manolache Lambrino, soțul Domniței Bălașa.

Martirajul

    În anul 1714 de ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, duminică dimineața, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu împreună cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu Ianache Văcărescu vistiernicul și ginerele său, au fost purtați de la închisoarea Bostancı Başa, aflată la prima poartă a palatului Topkapı, desculți și legați, cu fața și capul acoperit, prin cetate până pe malul mării, la mica piață dinaintea conacului Yalı Köșkü, unde Sultanul decisese execuția. Astăzi, acest drum poate fi parcurs din fața palatului Topkapı, pe lângă Sfânta Sofia și apoi pe linia de tramvai. care coboară de la Sultanahmet până la gara Eminönü, numită și Sırkeçigar.

    Acum trei sute de ani, această cale și mai ales piața și portul unde se arăta sultanul erau pline de  mulțimea oamenilor. Porunca padișahului era ca toți să fie decapitați. Cruntul vizir Gin Ali paşa a fost de față. Domnitorul, cei patru fii și ginerele Ianache Văcărescu au fost descoperiți și întrebați în prezența muftiului dacă renunță la credința creștină și vor să devină musulmani. Sultanul acordase Muftiului posibilitatea de a solicita grațierea dacă treceau la islam. Sultanul folosea această posibilitate de grațiere, deoarece,  era dominat de gândul la averile domnitorului, iar prin trecerea la islam, avea garanția împroprierii averilor.

Domnitorul nu s-a dezis de Dumnezeu și de viața veșnică alături de Mântuitorul Iisus Hristos. Mărturisirea de credință a Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu către fiii săi, este un testament al adevăratei demnități și credințe a românului creștin ortodox. Curajul Sfinților Brâncoveni trebuie asumat de copiii, copiilor noștri.

Andrea Memno, Ambasadorul Veneției la Țarigrad, în scrisoarea sa că­tre dogele Veneţiei, a redat în­demnul înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu, a­me­ninţat cu securea deasupra ca­pului, la porunca sultanului Ah­med: „«Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pier­d­ut; să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi băr­bă­teşte, dragii mei, şi nu băgaţi sea­mă de moarte. Priviţi la Hris­tos Mântuitorul nostru câ­te a răbdat pentru noi şi cu ce moar­te de ocară a murit; cre­deţi tare întru aceasta şi nu vă miş­caţi, nici vă clătiţi din cre­din­ţa cea pravoslavnică pentru via­ţa şi lumea aceasta». La a­ces­te cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se ta­ie capetele. Gâdele înfiorător ri­dică securea şi capul marelui vis­tier Enache Văcărescu se ros­togoli pe pământ. Apoi se în­ce­pu cu uciderea copiilor. Când gâ­dele ridică securea la capul fe­ciorului celui mai tânăr al dom­nului, Beizadea Mateiaş, a­ces­ta se îngrozi de spaimă; săr­ma­nul copilaş, văzând atâta sân­ge de la fraţii lui şi de la Vă­că­rescu, se rugă de sultan să-l ier­te, făgăduindu-i că se va fa­ce turc. Însă părintele său, dom­nul, al cărui cap căzu în ur­mă, înfruntă pe fiul său şi zi­se: «Mai bine să mori în legea creş­tinească, decât să te faci pă­gân, lepădându-te de Iisus Hris­tos pen­tru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ!» Copi­la­şul as­cul­­tă şi ridicând capul, cu glas în­geresc zise gâdelui: «Vreau să mor creştin. Lo­veş­te!» În urmă, u­cise şi pe Brânc­oveanu.“

(http://ziarullumina.ro/img/resize/ziarullumina.ro/images/201402/brancoveniitoti_w1000_h615_q100.jpg  )

     În ziua de 26 august 1714, după calendarul vechi și 15 August după calendarul îndreptat,  golgota neamului nostru românesc a fost acolo, pe malul Mării Marmara, unde Sfântul Domnitor  Constantin Brâncoveanu cu fiii săi, Sfinții: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și  ginerele său Sfântul Ianache Văcărescu, cu Mântuitorul Iisus Hristos în inimă și în simțiri au primit moarte martirică, intrând în ceata sfinților mucenici, însuflețind adevărata viețuire în Hristos a românilor din toate timpurile.

În urmă cu vreo 15 ani, am împărtășit întrebările și gândurile mele despre Constantinopolul anului 1714 unor istorici din Istanbul, care au încercat această localizare a „Golgotei Brâncovenilor”. De la acei distinși oameni am primit și o afirmație despre un adevăr cunoscut în istorie: „ Dacă boierii voștri nu ar fi insistat atât de mult să-l omoare pe domnitor, atunci, Brâncoveanu ar fi trăit, căci sultanul  luase destule bogății și îi folosea mai mult în viață decât mort, dar ai voștri l-au acuzat, l-au trădat și nu-l mai voiau în viață !” O durere continuă… Neamul nostru zbuciumat de trădători !

Locul martirajului

    Ținând cont de hărțile vechi ale cetății și de faptul că Yalı Köșkü se afla în afara zidurilor lângă mare, dar și de noul terasament adăugat la vechiul tărâm al mării cu prilejul transformărilor din ultimii două sute de ani, putem încerca, cu aproximație, să ne imaginăm unde se află locul martirajului Sfinților Martiri Brâncoveni. Creștinii și pelerinii români descoperă astăzi strada „Yalı Köşkü sokak” în Eminönü, aproape de portul Sırkeçi. Strada trece prin spatele Camerei de Comerț Istanbul, pe lângă moscheia Hidayet Cami, apoi Güneș Han și ajunge în fața portului Sirkeci Iskelesi, în strada Gümüşpala Caddesi. Strada poartă amintirea edificiului sultanilor Yalı Köşkü, legat de martiriul Brâncovenilor.

    Totuși, având în vedere, că acest saray de vară a fost dărâmat pentru terasamentul gării de astăzi, considerăm ca loc al martirajului sfinților noștri, spațiul de pe malul mării, de lângă triajul gării, unde sunt staționate trenurile în așteptarea intrării pe liniile principale. Perimetrul respectiv se află în dreapta de la întersecția Atatürk Caddesi și  Kenedi Caddesi, în sensul deplasării spre Sepetciler și aeroport, pe dreapta șoselei Kenedy Caddesi. Acolo se află capătul de la calea ferată de rezervă, unde trenurile sunt staționate în așteptarea întrării pe liniile principale ale gării. Mai în interiorul gării, nu putem încerca localizarea, fiindcă acolo a fost terasamentul zidului bizantin, iar piațeta martirajului și Yalı Köşkü au fost în fața cetății, lângă mare. Locul ar trebuie să fie, cu aproximație, la o sută sau o sută cinzeci de metri de la digul mării actual. Terasamentul gării s-a așezat pe limanul mării, pe spațiul vechiului zid bizantin, în vechea grădină a palatului și peste alte edificii adiecente propietății sayiului imperial, iar poarta grădinii palatului, „Bachcekapi”, ar fi fost chiar unde acum este cupola principală a gării.

Șoseau Kenedy Caddesi, această sahilyolu (drum al mării), gardul de protecție al gării și primele două linii ferate de rezervă amplasate spre șosea, s-ar afla pe locul dinaintea fostului zid bizantin, acolo unde a fost odată situat Yalı Köşkü şi locul martirajui sfinților noștri români. Aceleași persoane considerau că pavilionul Sepetciler de astăzi nu se găsește pe locul vechiului terasament din perioada otomană. Kioșcul medieval a fost dărâmat pentru construcția gării. Portul, părculețele și obiectivele situate între șosea și mare, s-au construit pe terasamentul adăugat la vechiul liman al mării.

     În vremea noastră, terenul  unde s-ar putea amplasa o placă comemorativă este  în dreptul portului Sirkeci IDO feriboat, la capătul liniilor de cale ferată de lângă șosea, unde se află o parcare și un spațiu verde, care după oamenii consiliului local din 2002, ar fi fost zona de lângă Yalı Köşkü, locul martırajului de pe malul mării.

Orice român care ajunge în zona descrisă să cheme pe Sfinții Martiri Brâncoveni în rugăciune. De-acolo au plecat sufletele lor la Bunul nostru Dumnezeu. Acolo a fost „Golgota Brâncovenilor” ! Să nu uităm să-i chemăm în rugăciuni și să dăm copiilor noștri modelul de credință jertfelnică al Sfinților Brâncoveni!  (http://ziarullumina.ro/locul-martirajului-sfintilor-brancoveni-94330.html)

Preotul Silviu State