Unde sunt tăinuite mormintele Sfinților Brâncoveni
Unde sunt tăinuite mormintele Sfinților Brâncoveni
Din portul Sirkeci Eminonu Istanbul, unde acum trei sute de ani au fost martirizați Brâncovenii, se poate călători cu vapoarele spre Halky, insula numită astăzi Heybeliada, unde creștinii ortodocși greci au dus moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni. Între martorii martirajului au fost și creștinii greci, fideli Patriarhiei de Constantinopol. În 1714 la Ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, după apusul soarelui, în negura întunericului, după ce trupurile Sfinților Brâncoveni au fost aruncate în mare, grecii din mulțimea negustorilor care urmăriseră martiriul sfinților, au scos din valurile mării sfintele moaște și le-au dus pe insula Halky, înmormântându-le la biserica Maicii Domnului numită Kamariotissa.
În acele timpuri, insula, încă era locuită numai de greci. Familia Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu era cunoscută și apreciată de grecii bizantini pentru binefacerile pe care 26 de ani le împlinise în folosul Patriarhiei de Constantinopol. Nu se făceau înhumări la mânăstiri, fără să știe patriarhul sau mitropolitul care era mega-protosinghelul vremii. Și astăzi, toate evenimentele consemnate în eparhiile din raza fostului Constantinopol sunt înregistrate în arhiva internă a mega-protosinghelei patriarhale, pentru a se detalia mai târziu adevărata istorie a comunității. De obicei, Patriarhia încearca să țină în taină înhumarea anumitor creștini distinși prin viața lor și credem că persoanele care s-au ocupat de înmormântarea Sfinților Brâncoveni, au fost sub ascultarea tainică a Fanarului.
Unde se pot afla mormintele Sfinților Martiri Brâncoveni.
De la Constantinpol, pe mare, după patru-cinci ore de vâslit, în plină noapte, pescarii au ajuns pe insulă. Probabil, că tot în noaptea aceea au fost urcate moaștele sfinților români la mânăstirea Kamariotissa, fiindcă, se pedepsea cu moartea înmormântarea fără aprobare a trupurilor celor care fusesără omorâți și maziliți pentru „hainie”, cum decisese sultanul. Pe atunci, mânăstirea avea propriul ei cimitir. Este posibil să fi fost înmormântați în curtea din jurul bisericii, sau în latura dinspre pădurea de pini, dar cu siguranță locul nu a fost marcat, pentru a se tăinui identitatea martirilor brâncoveni după obiceiul vremii. După vechiul lor obicei, șase candele s-au ținut aprinse în biserica Theotokos Kamariotissa. Când ascundeau adevărata identitate a trupurilor celor decedați, adăugau în biserică câte o candelă pentru fiecare suflet urmărit până și după moarte, cum spuneau ei. Datorită condițiilor vitrege de viață, până astăzi, s-a păstrat o preocupare față de taina fiecărui mormânt și a vieții celui decedat. La rugămintea evlavioasei doamne Maria Brâncoveanu, în anul 1720, sfintele moaște ale domnitorului au fost scoase din cimitirul mânăstirii și au fost aduse la biserica Sfântul Gheorghe Nou, ctitoria brâncovenească din târgul Bucureștilor.
Ce s-a întâmplat cu celelalte sfinte moaște se poate afla în timp. Se știe că arhiva despre Kamariotissa se găsește împărțită, o parte în subsolurile de la Mânăstirea Sfânta Treime, în cadrul bibliotecii academei teologice și cealaltă parte, în biblioteca patriarhiei cu sediul din Fener Balat. Cunoscând atenția acordată oricărui detaliu din viața bisericilor și mai ales a mânăstirilor, suntem încrezători că este posibil ca la Patriarhia Constantinopolelui se mai păstreze documente despre mormintele Brâncovenilor de pe insula Halki, dar nu sunt cunoscute. Am fost frământat de adevărurile despre mormintele și celelalte sfinte moaște ale Brâncovenilor, încă tăinuite în vechi documente existente. Din răspunsul primit, am aflat că atunci când se va redeschide academia teologică, biblioteca și arhiva vor fi folosite pentru cercetare. Astăzi, zona care încercuiește fosta mânăstire Theotokos Kamariotissa este securizată de autorități, iar la arhiva de la Mânăstirea Sfânta Treime sperăm că vor ajunge teologi români în viitorul apropiat, când se va deschide academia teologică.
În Turcia, edificiile religioase sunt deschise cultului respectiv, atât timp cât există comunitate. Multe mânăstiri și biserici s-au pierdut atunci când n-au mai existat monahi sau creștini care să le folosească. Mânăstirea Kamariotissa, veche ctitorie a Familiei imperiale bizantine a Paleologilor, rămânând fără monahii care plecau periodic la Sfântul Munte Athos, pe la anul 1831, a devenit școală comercială greacă, iar pe la 1875, în cadrul ei s-a construit o clădire cu cinci etaje, care a permis transformarea liceului în școala de învățământ superior „Palmos”, unde au învățat multe generați de economiști greci. Biserica Kamariotissa a fost folosită de elevi și apoi de studenți. În perioada primului război mondial, școala a fost închisă, iar în anul 1923, erau găzduiți la Kamariotissa copiii orfani creștini și familiile grecilor care au fost nevoiți să plece din Capadocia, ca urmare a trasferului de populație dintre Turcia și Grecia.
Deși era proprietate veche a Patriarhiei de Constantinopol, mânăstirea Kamariotissa a fost expropiată în anul 1942 și transformată în comandament, săli de curs și internat al școlii de ofițeri de marină. Între mormintele care s-au aflat la această mânăstire, uitate poate din prea mare tăinure, credem că la 1942, s-au aflat și mormintele sfinților noștri români, înmormântați la 16 august 1714. După expropiere, bunurile și documentele din mânăstire au fost mutate la Patriarhie, la Mânăstirea Sfânta Treime din Halky și la alte biserici. Mormintele patriarhilor ecumenici de la Kamariotissa au fost transferate la Mânăstirea Sfânta Treime de la Halky. În anul 2004, creștinul grec care întreținea cimitirul Sfânta Varvara din Halky, știa de la bătrânii lui, că în anul 1942, grecii au fost lăsați să facă deshumări la Kamariotissa, ca să-și aducă strămoșii în actualul cimitir al insulei. În cimitir erau și cruci fără pisanie, dar nu se cunoștea identitatea lor.
Astăzi, în salonul oficial situat la etajul I al clădirii Academiei Teologice de la Halky, unde odinioară a fost o mică capelă, se păstrează iconostasul bisericii Kamariotissa care a fost realizat în perioada când Brâncoveanu se ocupa cu dragoste de binefaceri la această mânăstire, iar în sfântul locaș al mânăstirii Sfânta Treime sunt și alte icoane și obiecte de cult, aduse împreună cu iconostasul în anul 1942. La biserica Sfântul Gheorghe din Fener-Balat, catedrala Patriarhiei Ecumenice, se păstrează din decembrie 1947, chiar în sfântul lăcaș, cele două străni pentru cântăreți, care au aparținut Mânăstirii Teothokos Kamariotissa și sunt folosite la fiecare slujbă de protopsalții și psalții greci. Strănile, deosebit de frumoase, sunt din lemn de castan, împodobit cu fildeș și cu mai mulți sfinți pictați. Acestea două străni de la patriarhia din Fener și catapeteasma de la Sf. Treime din Halky, sunt deosebit de expresive pentru tezaurul fostei mânăstiri Theotokos Kamariotissa, care cu voia lui Dumnezeu, a fost anume pregătită cu danii de Vodă Brâncoveanu, căci avea să fie gropnița voievodală a Sfinților Brâncoveni.
Pe colina Degirmen Tepesi din centrul insulei Halky, unde este acum colegiul militar marin, sau la cimitirul Sfânta Varvara, sau la Mânăstirea Sfânta Treime, sau poate la celelalte 3 biserici de pe insulă, trebuie să se afle mormintele sfinte cu moaștele Sfântului Ianache Văcărăscu și ale celor patru Sfinți Brâncoveni: Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Când vom deveni urmași vrednici ai credinței și jertfelniciei lor, Dumnezeu ne va arăta și celelalte sfinte moaște brâncovenești.
Jertfa martirică de la Sfântă Măria Mare 1714 este pecetluită în sufletele noastre, iar noi românii de astăzi, fie acasă pe plaiurile strămoșești, sau oriunde ne-am afla plecați în lume, trebuie să mărturisim și să ne trăim credința, ca adevărați urmași de Brâncoveni.
Preotul Silviu State